Născut prinţ german, Ferdinand I a ales România şi a pus, mai presus de originea sa, destinul ţării pe care a ajuns să o conducă. A înţeles că loialitatea faţă de România şi faţă de poporul român trebuie să fie mai puternică decât orice legătură de sânge.

În anii grei ai Primului Război Mondial, Ferdinand a luat una dintre cele mai importante decizii din istoria României: intrarea ţării în război de partea Antantei, pentru idealul unirii tuturor românilor. A fost o alegere care i-a adus inclusiv ruptura cu propria familie imperială de Hohenzollern.

La capătul războiului, visul unei generaţii devenea realitate. Basarabia, Bucovina şi Transilvania s-au unit cu România, iar Ferdinand a devenit Regele României Mari.

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand şi Regina Maria au fost încoronaţi, într-un moment solemn care simboliza împlinirea idealului naţional.

Pentru românii de pretutindeni, Ferdinand Întregitorul rămâne mai mult decât un rege. Este un simbol al unităţii naţionale, al curajului şi al unei Românii care şi-a adunat fiii sub acelaşi steag.

În calitate de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi preşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, consider că avem datoria de a păstra vie memoria celor care au făcut posibilă România de astăzi.

Românii din ţară şi cei din comunităţile istorice şi din diaspora fac parte din aceeaşi naţiune, iar unitatea românilor rămâne o responsabilitate pe care fiecare generaţie trebuie să o ducă mai departe.

Astăzi, la 161 de ani de la naşterea sa, îl omagiem pe Regele Ferdinand şi păstrăm vie lecţia domniei sale: România se construieşte prin curaj, responsabilitate, credinţă în ţară şi unitate.