În întregul său discurs radiofonic, edilul-șef sătmărean a preluat, practic, narativa regimului din țara vecină, aflat în plină campanie electorală în care se confruntă, pentru prima dată după mai multe mandate succesive, cu o provocare reală din partea unor competitori politici care dovedesc falsitatea declarațiilor și a politicilor oficiale ale guvernului.

Aceste declarații vin exact în mijlocul unui scandal uriaș legat de o companie multinațională, Samsung, acuzată de poluarea cu componente de metale grele, cancerigene, la niveluri care depășesc de sute de ori valorile maxime admise, în fabrica de baterii din orășelul Göd, nu departe de Budapesta.

Mai mult, s-a aflat că fabrica respectivă a beneficiat de ajutoare guvernamentale în valoare de zeci de milioane de euro pentru extinderea activității, în condițiile în care guvernul din țara vecină a pariat în ultimii ani pe industria de baterii și a facilitat prin diverse scutiri de taxe sau ajutoare guvernamentale deschiderea unor asemenea unități de producție aparținând, în principal, unor mari firme chinezești.

Ca să fie treaba completă, în lipsa forței de muncă locale, toate aceste companii au adus în fabricile lor din Ungaria mii de muncitori de origine asiatică, contrazicând, astfel, în mod cât se poate de vizibil, politicile oficiale ale guvernului maghiar.

În ultimii ani s-a constatat, într-adevăr, o reticență a marilor companii occidentale în dezvoltarea investițiilor lor în Ungaria, rolul lor fiind preluat, în unele domenii, de firme aparținând unor oligarhi din anturajul premierului Orban, după model putinist.

Teoretic, aceste firme ar trebui să contribuie substanțial la bugetul țării, mai ales dacă ne luăm după declarațiile patriotarde ale reprezentanților regimului. Doar că e de ajuns să treacă oricine granița pe la Petea, să constate cu propriii ochi efectele acestor politici fiscale din ultimii ani: drumuri mai proaste ca-n România anilor 90, sate pustii, ce par abandonate, și autocare pline cu cetățeni maghiari care vin la cumpărături în supermarketurile din Satu Mare sau Carei, adică în sens invers față de cum se întâmpla până în urmă cu un deceniu.

Desigur, și aceste firme ale oligarhilor au găsit metode proprii pentru ceea ce se cheamă ”externalizarea profitului”, iar UDMR și cercurile economice din jurul formațiunii reprezenative a maghiarilor din România au devenit principalele beneficiare ale unor fonduri uriașe transferate din țara vecină pentru ”afaceri” precum investiții imobiliare în localitățile cu primari maghiari sau funcționarea unor ”academii de fotbal” (vezi Partium).