Povestea celei mai importante investiții din oraș din perioada postrevoluționară este tipică atât pentru felul în care funcționează ”birocrația de căpătuială” din România, cât și pentru modul în care meritele realizării unei asemenea investiții sunt deturnate în funcție de interesele politice.

Despre un al treilea pod peste Someș s-a vorbit încă de pe vremea lui Ceaușescu, pe măsură ce creștea populația orașului care se întindea pe o suprafață din ce în ce mai mare, dar necesitatea unui asemenea pod s-a simțit odată cu creșterea explozivă a traficului auto din ultimele decenii, căruia nu-i mai făceau față cele două poduri existente, în condițiile în care nici nu prea existau alternative de trecere peste râu între orașele Satu Mare și Baia Mare.

Ciorba a fost reîncălzită, timid, în mandatul de primar al lui Iuliu Ilyes, care a și organizat un concurs de proiecte de arhitectură, în care s-au acordat premii de câteva zeci de mii de euro, dar, după ce machetele respective au fost afișate câteva luni de zile pe holul Primăriei Satu Mare, au ajuns undeva într-un coș de gunoi.

Planurile au devenit mai concrete pe vremea mandatului de primar al lui Dorel Coica, atunci când s-a și realizat proiectul tehnic al noului pod, din fonduri asigurate de Guvernul Ponta, ceea ce deschidea cale liberă pentru realizarea efectivă a construcției.

Din cauza vremurilor tulburi din politica de atunci, a mai fost nevoie să treacă niște ani până ce un nou guvern a aprobat finanțarea noului pod de la Satu Mare prin Programul Național de Dezvoltare Locală. Sumele inițiale vehiculate de noul primar Kereskenyi Gabor se situau undeva la nivelul de 100 milioane de lei, pentru ca, la semnarea contractului în 2017, acestea să se dubleze, ajungând la valoarea de aproape 40 milioane de euro.

Chiar dacă inițial se vorbea despre posibilitatea finanțării din fonduri europene, niciunul dintre primarii din ultimele decenii nu s-a străduit foarte tare să obțină asemenea fonduri pentru realizarea acestui proiect, ceea ce se poate explica prin reticența față de controalele stricte ale UE în ceea ce privește modul de cheltuire a banilor din aceste fonduri, astfel că aproape întreaga finanțare a fost asigurată de Guvernul României, cu o minusculă cofinanțare din partea Primăriei Satu Mare.

După multe trageri de timp și licitații eșuate, contractul pentru construirea efectivă a podului a fost atribuit companiei austriece Strabag, care a și întârziat vreo trei ani de zile cu lucrările.

În 2022, când o delegație a Guvernului a inspectat șantierul, lucrările păreau să se desfășoare în ritmul stabilit inițial, însă după aceea ”s-a tras de timp” până s-a ajuns, în urma unor suplimentări repetate ale bugetului, la suma actuală din care s-ar fi putut face vreo patru poduri pe noua șosea de centură a Sătmarului, construită tot din fonduri guvernamentale, dar pentru care și-a atribuit meritele principale tot actuala conducere a Primăriei Satu Mare.

Noa, nu-i bai, bine că se face – vorba românului ;))