Mă înclin astăzi și aduc un pios omagiu tuturor celor care au luptat împotriva regimurilor politice comuniste instaurate de Uniunea Sovietică în România.
După 23 August 1944, țara noastră a fost ocupată rapid de trupele sovietice și a cunoscut un crud proces de exterminare a elitei politice, militare, culturale si academice naționale.
Chiar dacă Făuritorii României Mari și-au găsit sfârșitul în lagăre și pușcării, țăranii și intelectualii patrioți și-au lăsat oasele la “Canal” sau militarii din “rezistență” au pierit prin munți și codri, flacăra luptei anticomuniste a continuat să ardă, ea culminând în Decembrie 1989.
Luptătorii anticomuniști sunt niște veritabili eroi. Ei au reprezentat fibra acestei națiuni. Ei sunt cei care au înțeles că “homo sovieticus” ucide și sufletul, dar și identitatea românească.
Vă îndemn, pe cei care ați cunoscut astfel de oameni, care ați avut rude sau prieteni, care au fost din sat sau din oraș de la voi, să nu-i uitați, să-i pomeniți și să povestiți copiilor voștri despre ei. Poate așa nu vom mai repeta greșelile trecutului.
Dumnezeu să-i odihnească!
