Cunoscut pentru retorica sa împotriva sprijinirii Ucrainei în războiul declanșat de Rusia, pe care – potrivit lui Orban – nu-l poate câștiga, premierul maghiar blochează acordarea unui ajutor de 50 de miliarde de euro pentru armata ucraineană.

Șefa Comisiei Europene a arătat într-un discurs în plenul PE că există încă oameni care „dau vina pe invadat, nu pe invadator” și a întrebat retoric dacă aceștia ar da vina pe unguri că au fost invadați de ruși în 1956.

Prim-ministrul maghiar Viktor Orban a cerut miercuri o „schimbare” a Uniunii Europene, într-un discurs în Parlamentul European privind priorităţile preşedinţiei maghiare, care a fost întâmpinat cu critici privitoare la regresele democraţiei în ţara sa.

„Uniunea Europeană are nevoie de schimbare şi preşedinţia ungară vrea să fie catalizatorul acestei schimbări”, a spus el în faţa eurodeputaţilor la Strasbourg. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a luat la rândul ei cuvântul în plenul Parlamentului European, începându-și discursul cu o critică extrem de dură la adresa lui Viktor Orban, cunoscut pentru pozițiile sale mai degrabă în favoarea Kremlinului, decât sprijinirii Ucrainei împotriva invaziei ruse.

Fără a-l numi pe Viktor Orban, șefa CE a arătat în discursul ei că, deși Ucraina este ținta unei invazii care durează de aproape trei ani, există încă oameni care „dau vina nu pe invadator, ci pe invadat”. Ea a întrebat retoric dacă acești oameni i-ar fi învinovățit pe unguri că au fost invadați de ruși în 1956.

„Prietenii noștri ucraineni se îndreaptă spre a treia iarnă de război. Iar Rusia încearcă să facă din aceasta cea mai grea iarnă de până acum. Luna trecută, Rusia a trimis peste 1.300 de drone împotriva orașelor ucrainene. De-a lungul verii, sute de rachete s-au abătut asupra infrastructurii energetice a Ucrainei. Nenumărați ucraineni au fost uciși sau răniți. Familiile au fost despărțite. Orașele au fost distruse. Lumea a fost martoră la atrocitățile războiului Rusiei. Și totuși, există încă unii care dau vina pentru acest război nu pe invadator, ci pe invadat. Dau vina nu pe setea de putere a lui Putin, ci pe setea de libertate a Ucrainei.

Așa că vreau să îi întreb: I-ar fi învinovățit ei vreodată pe unguri pentru invazia sovietică din 1956? I-ar învinovăți vreodată pe cehi și slovaci pentru represiunea sovietică din 1968? I-ar învinovăți vreodată pe lituanieni pentru represiunea sovietică din 1991? Noi, europenii, putem avea istorii diferite și limbi diferite, dar nu există nicio limbă europeană în care pacea să fie sinonimă cu capitularea. Iar suveranitatea este sinonimă cu ocupația. Oamenii din Ucraina sunt luptători pentru libertate, la fel ca eroii care au eliberat Europa Centrală și de Est de sub dominația sovietică” – a declarat Ursula von der Leyen, în aplauzele sălii. 

„Există o singură cale de a obține o pace dreaptă pentru Ucraina și pentru Europa. Trebuie să continuăm să întărim Ucraina politic, financiar și militar. Luna trecută, la Kiev, am anunțat că vom acorda Ucrainei împrumuturi în valoare de până la 35 de miliarde de euro, ca parte din cele 50 de miliarde de dolari promise de G7. Acest împrumut va fi rambursat din profiturile excepționale ale activelor rusești imobilizate. Și se va vărsa direct în bugetul național al Ucrainei. Facem Rusia să plătească pentru daunele pe care le-a provocat. Și vom fi alături de Ucraina în această iarnă și cât timp va fi nevoie” – a mai spus sefa CE.

Revoluția maghiară din 1956

În dimineaţa zilei de 4 noiembrie 1956, forţele sovietice au lansat un atac terestru pentru înăbuşirea revoltei spontane izbucnite la Budapesta la 22 octombrie 1956, când maghiarii au cerut democratizarea vieţii politice, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi evacuarea imediată a trupelor sovietice. În câteva zile, circa 200.000 de soldaţi cu peste 1.000 de blindate ocupă zone semnificative din Ungaria, potrivit volumului „’Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre” (Jean-Francois Soulet, Polirom, 1998), scrie Agerpres.

În ciuda încurajărilor occidentale, transmise de lideri politici sau diplomaţi prin intermediul postului Radio Europa Liberă, de a rezista invadatorilor sovietici, la 7 noiembrie 1956 Ungaria era aproape ocupată, iar Janos Kadar, susţinut de sovietici, era pregătit să preia puterea, chiar dacă guvernul Imre Nagy nu demisionase oficial. Luptele s-au desfăşurat, în anumite puncte de rezistenţă, până spre jumătatea lunii noiembrie 1956.

Revoluţia ungară a reprezentat unul dintre momentele de criză ale războiului rece. Implicarea populară a fost amplă, tancurile sovietice fiind atacate de oameni aproape fără niciun fel de armă.  La 22 noiembrie 1956, după ce primise asigurări de la Janos Kadar şi de la reprezentanţi sovietici că poate tranzita în siguranţă fără să fie arestat, Imre Nagy a părăsit ambasada iugoslavă însă a fost reţinut şi dus la o locaţie secretă din România. Concomitent, luptele aproape se încheiaseră, rezistenţa ungară era înfrântă, câteva mii de persoane au fost ucise, peste 15.000 au fost rănite şi câteva sute de mii de ungari au fost nevoiţi să-şi părăsească ţara, din care peste 30.000 s-au stabilit în Statele Unite ale Americii printr-un program specific derulat de guvernul american.