Noul primar, ales sub culorile PNL după mai multe mandate consecutive în care comuna a fost în stăpânirea PSD, a preluat de la fosta conducere a primăriei clădirea dispensarului uman, care la nici un an de zile de la așa-zisa reabilitare prezenta semne evidente de degradare, cu igrasie și mucegai pe toți pereții și fără dotări minime specifice secolului în care trăim.

Redăm integral relatarea primarului Sofinel Ciurdaș:

Când am preluat mandatul, dispensarul uman era proaspăt „reabilitat”. Realitatea din teren însă arăta altceva.

După un an de la „reabilitare”, 𝐚𝐦 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐫𝐞𝐟𝐚𝐜 𝐝𝐫𝐞𝐧𝐚𝐣𝐮𝐥 pe lângă toată clădirea, pentru că apa băltea la fundație și mucegaiul urca pe pereți.

𝐀𝐦 𝐫𝐞𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐫𝐢𝐜𝐚̆ 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐠𝐫𝐚𝐥, pentru că cea “veche” nu respecta normele minime de siguranță și prezenta un risc major.

Am modificat proiectul prin dispoziție de șantier și 𝐚𝐦 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐥𝐚𝐭 𝐩𝐚𝐧𝐨𝐮𝐫𝐢 𝐟𝐨𝐭𝐨𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐢𝐜𝐞, aducând clădirea la standardele unei adevărate eficientizări energetice.

Apoi, 𝐚𝐦 𝐳𝐮𝐠𝐫𝐚̆𝐯𝐢𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐧𝐨𝐮 𝐭𝐨𝐭 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫𝐮𝐥, pentru că igrasia și infiltrațiile distruseseră deja ceea ce fusese „proaspăt renovat”. Toate acestea au fost făcute la așa-zisa reabilitare cu un an în urmă.

Dar partea cu adevărat revoltătoare am descoperit-o când am vrut să schimbăm parchetul din cabinetul medical.

Sub parchet, o șapă de doar câțiva centimetri, iar sub ea… nisip. Da, exact așa: nisip.

Acolo am înțeles de unde toată umezeala, igrasia și mirosul de mucegai din dispensar.

Pentru că atunci când o clădire se face de ochii lumii, nu de la temelie, rezultatul e exact acesta: lucrări care arată bine doar până când sapi un pic mai adânc. Asta nu e o eroare administrativă — este o execuție făcută pe jumătate, pentru imagine, nu pentru oameni.

Așa am înțeles de ce dispensarul avea mereu igrasie și miros de mucegai: nu din vina climei, ci din vina execuției.

Așa se întâmplă când primează interesul personal.

𝐀𝐜𝐞𝐬𝐭𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 „𝐩𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐥𝐮𝐚𝐭𝐞”. Eu prefer lucrări corect făcute.

Pentru că între o hârtie semnată și o clădire sănătoasă e o mare diferență.

Dar, probabil, unii au fost mai preocupați să taie panglici decât să sape mai adânc — la propriu și la figurat.

Eu mi-am dorit tot timpul să-mi văd de treabă, să lucrez pentru comunitatea care m-a ales, fără să dau vina pe nimeni.

Dar când 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐢𝐫-𝐩𝐥𝐚𝐲, 𝐝𝐞 𝐛𝐮𝐧-𝐬𝐢𝐦𝐭̦ 𝐬̦𝐢 𝐦𝐚̂𝐫𝐥𝐚̆𝐧𝐢𝐚 ajung să fie ridicate la rang de merit, e normal să spun lucrurilor pe nume.

În sistemul ăsta, poate nu poți fi întotdeauna „bun”, dar mârlan nu voi fi niciodată.

Voi alege mereu să spun adevărul oamenilor, oricât de incomod ar fi pentru unii.