Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din municipiul Baia Mare.
„Așa cum ne-au lăsat Sfintele Evanghelii informațiile și Scriptura, așa cum Sfinții Părinți ne-au învățat și au statornicit, așa Sfântul Iosif a mărturisit și a fost neînduplecat în a-și apăra sfânta și dreapta credință, el și preoțimea lui, cu el împreună poporul lui Dumnezeu de aici, din nord-vest. Episcopia Sfântului Iosif se întindea pe tot nord-vestul actualei Românii, acolo unde a fost Pahomie de la Peri, exarhul patriarhal Pahomie de la Mănăstirea Peri, instituit ca administrator, care îndruma clerici. Episcopia așa a funcționat, așa s-a format, așa s-a statornicit și așa a rămas.
De aceea uniația, datorită lui, trecerea la unirea cu Biserica Romei, datorită Sfântului Iosif Mărturisitorul nu s-a petrecut în eparhia lui, pentru că el n-a semnat niciun document de unire și a rămas statornic. L-a păstorit de la 1690 până la 1711, deci tocmai în jurul anului 1700, când s-a produs acel derapaj, prin semnare a unui document de unire, care a fost, de fapt, un act politico-religios, mai mult politic decât religios.
Sfântul Iosif a rămas statornic, n-a acceptat unirea și a pătimit pentru aceasta. A fost chemat la Viena, a fost chemat la Sibiu de Dieta transilvană, a fost judecat, în cele din urmă a fost condamnat în mod nedrept, pe acuze nedrepte, așa cum au fost condamnați și mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici, aceleași izvodiri. A fost închis în pușcăria de la Hust, care se afla în dreapta Tisei, și un an de zile poporul din această parte de țară, spune Nicolae Iorga, a făcut o presiune enormă pentru eliberarea lui.
Credincioșii ortodocși, românii ortodocși maramureșeni au făcut o presiune enormă asupra autorităților, iar în 1706 a fost eliberat, însă chinuit și suferind mult în închisoare, și bătrân, n-a mai putut să conducă cu vigoarea cu care a condus înainte eparghia. Din 1711 nu se mai știe nimic despre pastorația lui, nici locul mormântului nu se cunoaște.
Ne-a rămas credința vie. Dacă avem o credință atât de puternică și curată este pentru că ni l-a dăruit Dumnezeu pe Sfântul Iosif Mărturisitor. Aceasta este credința și simțământul meu. Avem credința Sfântului Iosif Mărturisitorul și suntem îndatorați, arhierei, preoți, și monarhii, să o reașezăm la loc, acolo unde a fost, pentru că românii niciodată n-au trecut la uniație, ci au fost declarați de Curtea de la Viena uniți cu Biserica Romei, n-au fost întrebați niciodată. Drept urmare, ei au rămas exact ceea ce au fost și așa cum sunt astăzi, cu aceeași credință vie, cu aceeași credință sfântă, a moșilor și strămoșilor, a părinților bisericii noastre, a slujitorilor Altarelor, așa cum a fost ea din vechime în această zonă” – a prezentat, în predica sa PS Iustin, viața și slujirea Sfântului Iosif Mărturisitorul.
În cadrul Sfintei Liturghii a fost sfințită icoana „Sfântului Iosif Mărturisitorul”, pictată special pentru a rămâne la închinare credincioșilor și pentru a împodobi Catedrala.
S-au rugat împreună cu credincioșii prefectul județului Maramureș, Florian Sălăjeanu, Gabriel Valer Zetea – președintele Consiliului Județean Maramureș, Ioan Doru Dăncuș – primarul Băii Mari, și deputatul PNL de Satu Mare, Adrian Cozma.
